Istoria universală
Istoria universală constituie un domeniu important în activitatea ştiinţifică, educaţională, politică, un instrument de formare a personalităţii moderne multilateral dezvoltate. Istoria universală este domeniul care se ocupă cu examinarea istoriei popoarelor din Europa şi America în epocile medie, modernă şi contemporană. Istoria universală este înțeleasă ca o culegere de fapte și situații care s-au dezvoltat în jurul contextului ființei umane , de la apariția omului până în zilele noastre.
Originea acestui termen derivă din grecescul ἱστορία , care înseamnă „istorie”, și din latina universalis , care se referă la „universal”.
Principalul obiectiv al Istoriei Universale este de a prezenta, într-un mod cronologic și organizat, care au fost cele mai importante evenimente din istoria omului și dezvoltarea lui, împărțind în perioade cele mai remarcabile și semnificative momente ale umanității, care, potrivit cercetătorilor, marchează un înainte și după în istorie.
De exemplu, o perioadă extrem de importantă în istoria omului are legătură cu apariția scrisului.
Odată ce ființa umană a reușit să lase înregistrări despre cum au fost făcute lucrurile, despre cum au fost dezvoltate instrumentele, agricultura și organizațiile sociale, cunoștințele sunt începute să fie păstrate și răspândite.
Înainte de a transmite cunoașterea prin tradiție orală, nu existau relatări scrise, prin urmare, tot ceea ce s-a întâmplat înainte de apariția scrisului se numește Preistorie.
Scrisul a fost un eveniment care a accelerat evoluția umanității.
Perioadele care urmează Preistoria grupează o serie de evenimente importante care marchează sfârșitul unei etape și începutul alteia. Perioadele se numesc: Epoca Antică sau Antichitate, Evul Mediu, Epoca Modernă și Epoca Contemporană.
Vezi și sensul Istoriei.
Perioadele istoriei universale
Perioadele în care se împarte Istoria Universală sunt definite de seria evenimentelor care au fost decisive și semnificative în dezvoltarea ființei umane, cum ar fi tehnologia, religia, ordinea politică și socială, printre altele.
Epoca antică
Perioada care compune evenimentele care au avut loc între 3000 î.Hr. și secolul al VI-lea se numește Epoca Antică .
Cu toate acestea, nu s-a produs la fel pe toate continentele, de aceea poveștile corespunzătoare epocii antice se întorc în general la evenimentele care au avut loc în Europa, Orientul Mijlociu, China și India.
Evul mediu
În Evul Mediu se determină între secolul al șaselea și sfârșitul secolului al XV -lea . Începutul său este considerat a face parte din căderea Imperiului Roman de Apus.
În această perioadă creștinismul s-a extins, a început dezvoltarea unor orașe și organizații sociale importante și chiar a universităților. A fost și perioada în care a apărut tipărirea, dezvoltarea științifică și Renașterea a fost promovată.
Evul Mediu este considerat a se încheia, după unii istorici, cu căderea Constantinopolului în 1453 și, pentru alții, odată cu sosirea lui Christopher Columb în America în 1492.
Epoca modernă
Premodernă echivalent cu perioada din secolul al XV -lea până în 1789 odată cu dezvoltarea Revoluției Franceze.
A fost perioada în care a fost experimentată o importantă dezvoltare politică, socială, culturală și științifică, precum și formarea statelor și începutul Revoluției industriale.
Această serie de evenimente au stat la baza procesului în care au fost continuate procesele care trebuie urmate în epoca contemporană.
Cu toate acestea, din perspectiva anglo-saxonă, pentru America sfârșitul epocii moderne are legătură cu Independența Statelor Unite din 1776 sau cu diferențele de independență din restul continentului american care au avut loc între 1800 și 1825.
Epoca contemporană
Epoca contemporană variază de la dezvoltarea Revoluției Franceze de azi. Revoluția franceză a fost un eveniment foarte important, deoarece odată cu aceasta au fost generate schimbări sociale și politice importante.
De asemenea, a fost perioada în care Revoluția Industrială a terminat să se dezvolte și a produs schimbări importante în domeniul muncii.
În epoca contemporană, sunt incluse procesele și realizările independenței dezvoltate pe continentul american, Primul Război Mondial și cel de-al Doilea Război Mondial, schimbări politice, sociale, culturale și economice.
Trebuie incluse, de asemenea, astfel de evoluții importante precum apariția internetului, sufragiul universal, democrațiile moderne, capitalismul, printre multe altele.
Ţinând cond de abordările funcţionaliste ale Istoriei universale (funcţia instructivă; funcţia educativă – de culturalizare şi integrare activă în societatea contemporană; funcţie informaţională etc.) Istoria Universală utilizează instrumente şi modalităţi de documentare ce se produc în diverse ţări ale lumii, „împrumutate” de la specialităţile ştiinţifice adiacente şi complementare nominalizate.
În cercetările efectuate la specialitatea Istoria Universală se impune necesitatea utilizării metodelor şi instrumentelor specifice pentru ştiinţele filosofice, pentru sociologie, pentru ştiinţele juridice, pedagogice, psihologice, economice, pentru studiul artelor, culturologie, jurnalism şi ştiinţe ale comunicării. Deosebirile esenţiale dintre specialitatea Istoria Universală şi cele adiacente şi complimentare sunt marcate de prezenţa sau absenţa paradigmei istoriografice.
Curiozități fascinante din istoria universală
Știați că ...
-
Împăratul Roman Gaius și-a numit calul senator.
-
În Evul Mediu, cavalerii care purtau armură trebuiau să își ridice vizorul atunci când treceau pe langă rege pentru a fi recunoscuți. De la acest obicei a plecat salutul militar modern.
-
Cel mai scurt război din istorie s-a ținut între Marea Britanie și Zanzibar în 1896. Zanzibar s-a predat după 38 de minute.
-
Lui Albert Einstein i s-a oferit funcția de președinte al Israelului, în 1952. Acesta a refuzat.
-
În timpul liceului, Ronald Reagan a fost salvamar. Acesta a salvat 77 de vieți.
-
Un bărbat din New Orleans a angajat un pirat și a planuit să îl salveze pe Napoleon din închisoare de pe insula Sf. Elena.
-
Cifrele arabe nu au fost inventate de arabi, așa cum se crede, ci de matematicienii indieni.
-
Napoleon Bonaparte a fost atacat de o colonie de iepuri, s-a întamplat în iulie, 1807. După ce a semnat tratatul de la Tilsit, prin care se punea punct războiului dintre Imperiul Francez și cel Rus.
-
Singurii doi oameni care au semnat Declarația de Independență pe 4 iulie au fost John Hancock și Charles Thomson. Restul au semnat pe 2 august, iar ultima semnătură a fost adăugată abia cinci ani mai târziu.
-
Cea mai lungă domnie a unui monarh a aparținut lui Pepi al II-lea, care a condus Egiptul timp de 94 de ani, între 2278 și 2184 î.Hr. Următorul pe lista cu cele mai lungi domnii este Ludovic al XIV-lea al Franței, cu 72 de ani petrecuți pe tron.
-
Mai multe monede romane au fost găsite în America, sugerând că nici vikingii, nici Columb n-au fost primii europeni care au ajuns în Lumea Nouă. Monezile au fost găsite în statele Texas și Maine, dar și în Venezuela.
-
La momentul apogeului său, în jurul anului 400 Î.Hr., Sparta avea 25.000 de cetățeni (femeile nefiind incluse) și 500.000 de sclavi, deci 20 de sclavi pentru fiecare cetățean.
-
Atât bărbaţii cât şi femeile egiptene purtau machiaj, cele două forme principale de machiaj pentru ochi au fost vopseaua verde şi kohl-ul negru.
-
Obiceiul de a da mâna cu strãinii avea iniţial scopul de a arãta cã ambele pãrţi sunt neînarmate
-
Mulţi din cei care pãzeau Marele Zid Chinezesc în Evul Mediu rãmâneau acolo toatã viaţa, cãsãtoriundu-se şi chiar fiind îngropați acolo.