Epoca contemporană

       Istoria contemporană este considerată perioada în care tehnologia și știința continuă să se dezvolte pe întreaga planetă și totodată perioada care o succede pe cea în care munca manuală a fost înlocuită de industria automatizată și mecanizată cunoscută sub numele de epoca modernă. Ca și celelalte epoci istorice, aceasta nu are începutul stabilit la o anumită dată. Cele mai populare invenții din această epocă sunt automobilul, internetul, telefonul mobil și altele.

     Știința și tehnologia sunt într-o continuă expansiune deoarece omul creează în continuare invenții care să-i asigure traiul, să-și afle originea și să descopere cât mai multe lucruri despre Univers.

       Fenomenul totalitarismului, atat de dreapta, cat si de stanga, si-a pus amprenta asupra secolului XX, impunand studiul atent al radacinilor istorice ale dictaturilor fasciste ori comuniste, al dinamicii dezvoltarii si cauzelor prabusirii lor. in paralel, cercetand maniera in care marile democratii au gasit

raspunsuri la provocarile secolului trecut, pot fi comparate tipurile de sistem politic care au caracterizat viata politica interbelica.

       Marile teme ale cursului vor trata chestiuni de maxim interes. Desigur, in acest cadru prezinta interes, in primul rand, analiza „sistemului Versailles', respectiv a manierei in care puterile invingatoare au pus bazele unui nou sistem al relatiilor internationale, intemeiat, pentru prima oara, pe o organizatie supranationala, Societatea Natiunilor, care avea menirea principala de a asigura securitatea colectiva. Nu va fi neglijat nici rolul revolutiei sovietice din octombrie la acest capitol avandu-se in vedere, printre altele, impactul international al prabusirii Imperiului tarist.

       Regimurile dictatoriale de dreapta, dezvoltate cu precadere in Europa, prezinta interes pentru analiza totalitarismului, ca fenomen al secolului XX. Astfel vom putea intelege mai bine punctele de legatura, dar si diferentele dintre nazismul din Germania, fascismul italian, Spania lui Franco si Portugalia lui Salazar, precum si tari din Europa estica. O nota aparte aduce militarismul japonez.

      Un alt fenomen care a marcat societatea interbelica a fost cel al prabusirii imperiilor multinationale. Pe langa cel tarist, amintit deja, avem in vedere destramarea Austro-Ungariei, a celui de-al doilea Reich, a Imperiului Otoman. Pe ruinele acestor imperii au aparut si s-au dezvoltat noile state nationale.

Daca regimurile dictatoriale, revolutiile, conflictele armate atrag atentia prin spectaculozitate, nu mai putin importanta este studierea regimurilor democrate, inclusiv a crizelor democratiilor occidentale, avand in vedere cu precadere evolutiile din Statele Unite, Marea Britanic si Franta.

     Dinamica relatiilor internationale, de la Conferinta de pace de la Paris din la pactul Ribbentrop-Molotov din august este, la randul sau, esentiala pentru intelegerea perioadei si chiar a eventualelor situatii paradoxale privind natura raporturilor dintre statele democratice si cele dictatoriale. Politica securitatii colective, cea a dezarmarii, ascensiunea nazismului si incalcarea sistematica a prevederilor Tratatului de la Versailles pe fondul politicii „conciliatoriste' sunt doar cateva aspecte demne de relevat.

      Al doilea razboi mondial, fenomen de o complexitate deosebita, a retinut si retine inca atentia istoricilor si a altor categorii de specialisti. Marea conflagratie a schimbat datele problemei in privinta razboiului. Daca intre si se poate vorbi despre „razboiul total', putem aprecia ca intre si a avut loc a adevarata apocalipsa mondiala. Dincolo de datele statistice si de evolutiile politice au ramas suferintele umane, marile tragedii generate de masacrele in masa, de holocaust, de folosirea armelor de distrugere in masa, inclusiv a celei nucleare, deportarile s.a.

Asadar, este vorba de o perioada deosebita prin dimensiunile fenomenelor caracteristice, pigmentata de mari evenimente si de personalitati care au marcat istoria.