Viata pentru oamenii obişnuiţi din Evul Mediu era o viaţă a rutinei iar activităţile se învârteau în jurul calendarului agrar.Timpul era petrecut în special la munca câmpului pentru a avea suficientăhrană necesară supravieţuirii.Sărbătorile religioase marcau semănatul şi culesul precum şi ocazii când atât ţăranii şi nobilii seputeau odihni.Târgurile cu trubaduri şi acrobaţi ce dădeau spectacole în stradă, negustorii ce vindeaubunuri în piaţa oraşului, jocuri de noroc la taverna locala, turniruri cu cavaleri locali şi dinstrăinătate, aşa se distrau ţăranii medievali. Nunţile medievale erau motiv de sărbătoare pentru întregul oraş.Superstiţiile medievale influenţau ştiinţa, dar negustorii călători şi cruciaţii întorşi acasă au povestitdespre culturile din Asia, Orientul Mijlociu şi Africa, care aveau cunoştinţe superioaredespre pământ şi corpul uman. Alimentaţia medievala a cunoscut arome noi prinmirodeniile rare importate din Est. În Europa de Vest s-au format şcoli şi universităţi care vor ajutasocietatea medievală evolueze din Evul Mediu spre Renaştere
ALIMENTAŢIA
Amimentaţia medievală depindea mult de clasa a individului. Pentru nobili şi familiile lor din conace exista o gama larga de produse alimentaredisponibile: carne de pasăre, vânat, carne de vită, porc, miel, peşte, proaspete sau afumate şi sărate, deasemenea produse din făină alba şi cereale precum şibrânza sau untul.Ţăranii medievali însă, aveau un regim alimentar mult mai simplu. De obicei grâul recoltat eravândut iar pâinea ţărănească se făcea din orz şi secară, coapte în pâinea neagră şi grea. Se beabere făcută din orz potolea, dar şi apa înducită cu miere. Alimentaţia ţăranului avea puţine proteine, doar din mazăre şi fasole, care se adăugau în pâine şi supe sau ciorbe.Fierturile erau de multe ori preferate pâinii deoarece nu necesitau cereale pe care morarul lepăzea cu străşnicie. Ceapa, varza, usturoiul, nucile, fructele de padure, prazul, spanacul, patrunjelul erau alimentele care îngroşeau supa. Legumele crude erau considerate nesănătoaseşi rareori se consumau ca atare. Familiile bogate puteau adăuga carne de porc sau şunca. Ironia a făcut ca după micşorarea populaţiei datorită ciumei, chiar şi cei săraci să poată dispune de grâu.Dieta medievală ducea lipsă de vitaminele A, C şi D şi nu avea multe calorii, făcând din consumul regulat de bere o necesitate. Deşi dieta lor era oarecum sănătoasă, cu puţine grăsimi şi bogată in fibre, totuşi lumea medievală a fost una înfometată
ÎMBRĂCĂMINTEA
Îmbrăcămintea purtată de nobilime şi clasele superioare era evident diferită de cea a claseiinferioare. Îmbrăcămintea ţăranilor medievali era foarte simplă în timp ce haine nobililor erau împodobite, inspecial cu mâneci decorate. Cavalerii purtau haine fără mâneci acoperite cu un platoşe. Nomazii
barbari purtau îmbrăcăminte confecţionate din blănuri, lână şi piele. Se purtau pantaloni lungi,unii avînd chiar şi ciorapi ataşaţi. Importuri ca turbane şi mătăsuri din Est erau numai pentru ceimai avuţi.
COMERŢUL
Lumea afacerilor medievală era dominată de bresle. Negustorii au constatat că ar putea realizamai multe ca un grup decât individual şi s-au unit în bresle. Au apărut bresle de brutari, măcelari,bacanii, morari, fierari, tâmplari, ţesători, zidar, cizmari, de fapt, aproape fiecare comerţ a avutbreasla proprie. Standarde, cum ar fi doar greutăţile şi măsurile a evoluat de la bresle, şi se făceau inspecţii pentru a se asigura că normele erau respectate. Breslele ajutau membrii careerau sau în dificultate şi aveau grijă de familie, uneori, chiar şi după ce membrul deceda.
Ucenicia era modul în care se incepea o meserie care se păstra pentru tot restul vieţii. Uceniculera atât servitorul, cât şi ajutorul meşterului lui, iar ziua lui de muncă era chiar foarte lungă. După completarea uceniciei, breasla îl examina pentru a vedea dacă el putea fi ridicat la statutul decalfă. Calfa trebuia sa călătorească din oraş în oraş pentru a deprinde cât mai multe din secretele meseriei. Apoi calfa trebuia să creeze o lucrare, o capodoperă, în prezenţa judecătorilor pentru afi ridicat la statutul de maestru. În acest moment, el jura cu mâna pe Biblie credinţă breslei şi meşteşugului lui
VIAŢA ÎN SATUL MEDIEVAL
Satele medievale aveau o populaţie formată din cea mai mare parte din fermierilor. Casele,grajdurile, hambarele erau grupate în jurul centrului satului care era înconjurat de terenuri agricoleşi păşuni. Societatea medievală depindea de sat pentru protecţie şi de multe ori oamenii serefereau la sat drept casă. Puţini se aventurau dincolo de graniţele sale.Munca în comun a fost cheia supravieţuirii satului. Unele sate au fost temporare, oamenii mutându-se în zone mai bune. Alte sate au continuat să existe timp de secole. Fiecare sat a avut unconducător nobil, chiar dacă el nu locuia acolo, şi după 1100 castelele au început să dominepeisajului rural. Satele vecine purtau negocieri pentru a stabili graniţele dintre ele.Ţăranii medievali au fost fie oameni liberi sau iobagi, care trebuiau să muncească pentru un nobil,erau legaţi de pământ şi plăteau taxe feudale. Toţi aveau o viaţă foarte ocupată. Mare parte din această viaţă aspră era petrecută sub cerul liber cu veşminte simple şi o alimentaţie la limitasubzistenţei.
ORAŞUL MEDIEVAL
Toate marile oraşe europene de azi au rădăacini medievale. Când Iulius Cezar a pornit săcucerească Europa de Vest, puţine aşezări se puteau numi oraşe. Lutetia, care vadeveni Paris, a fost probabil cel mai mare oraş timpuriu. Însă, până în secolul al 13-lea, oraşele înfloreau în europa, de la Marea Mediterană până în nord-vestul Europei.Invaziile vikingilor au fost un factor major în dezvoltarea oraşelor în Evul Mediutimpuriu. Aceşti invadatori jefuiau mai mult decât puteau transporta şi vindeausurplusul satelor din jur, creînd tabere unde făceau comerţ. Dublin are ca rădăcini o astfel detabără a vikingilor. Pentru a se proteja, satele au început să ridice ziduri de apărare în jurullor. Aceasta a condus la marile oraşe medievale împrejmuite cu ziduri carepot fi încă observate şi azi.Aceste oraşe-cetate au devenit cunoscute ca burguri. Locuitorii erau cunoscuţi sub numelede burghezi. Pe la mijlocul anilor 900, aceste oraşe fortificate punctau peisajul european dela Marea Mediterană până în nord, la Hamburg,Germania.Casele semanau la exterior, toate fiind construite din piatra. O familie săracă însă, erau înghesuită toată într-o singură cameră, în vreme ce familiile bogate ocupau mai mult spaţiuşi aveau chiar şi servitori
Prezentare ppt
Fișă de lucru
Lecție video, sursa: https://www.youtube.com/watch?v=y6N9c2Syl_M autorul : Profu' de istorie
Comments